Contact

 

 

Simbolismul Echerului şi Compasului

 

 

Nihil In Haec Vita Dulcius Sentitur Avidus Sumitur[i]

 

        Ca o primă reprezentare a imaginilor ce creează lumea masoneriei, obsesiv întâlnită la tot locul este cea a unui compas cu braţele desfăcute şi a unui echer  aşezate în aşa fel încât să creeze o armonie estetică definitorie. Dicţionarele o definesc ca o emblemă, ceea ce de fapt reprezintă un simbol, dar conceptual vorbind un simbol care implică transferul hermeneutic de la emblema fizică la o idee, talc al unei metafore sau alegorii. Nu e nicio confuzie în a considera literele alfabetului ca simboluri şi combinaţia lor în cuvinte în înţelesuri multiple asociate nivelului de cunoştinţe ale fiecăruia dintre noi., Ele transmit înţelesuri pentru că le recunoaştem şi le asociem experienţei noastre de interpretare. Până la aceasta tâlcul e ascuns, nu ştim să citim, mesajele sunt pierdute,

 

In totalitate simbolurile civilizaţiei umane sunt tezaurizate de societăţile oculte, Francmasoneria este împlinită prin simboluri, acestea dezvăluindu-şi înţelesul ascuns doar până când cel care învaţă să le citească, le asumă şi recunoaşte, interpretează cu uşurinţă mesajul pe care îl conţin. Astfel discutând despre simbolismul unei embleme ne referim la metafora unui înţeles transferat prin intermediul său. Masoneria a prezentat ca simboluri echerul, compasul şi combinaţia lor ca simboluri ce urmau să menţină activitatea membrilor confreriei în limitele impuse de dogmă. Faptul că acestea au o recunoaştere universală ajungând să fie exclusive legate de francmasonerie nu înseamnă că ele nu rămân parte a arhivei de înțelepciune a omenirii întregi.

 

Aş fi vrut să fii cu mine

în acea măreaţă clipă

să simţi ce am simţit,

să te’mplineşti cu ceea ce-ai dorit.

Aş fi vrut să fii alături

sub aceeaşi neştiut’aripă.

 

Dacă’n lumină norul l’ai primit

Când oglinda’n cercuri

aura prin raze-o plimbă

aş fi vrut să fii cu mine

în acea măreaţă clipă

să simţi ce am simţit.

 

Însă deşertu’n pietre la cioplit

ai vrut să’l uzi prin logos

în tainica ta limbă;

echerul şi compasul te-au urnit.

Pe drumul meu de astre’mpodobit

aş fi vrut să fii cu mine

în acea măreaţă clipă.[ii]

 

Separat vorbind, echerul e o unealtă operativă a zidarilor folosită pentru a testa acurateţea laturilor unei pietre, demonstrând egalitatea unghiurilor faţă de toate laturile acesteia şi apreciind valabilitatea pietrei pentru construcţie. Având unghiul de 90°, un sfert de cerc, el este folosit ca simbol încă din timpurile continentului Mu, adică de sute de mii de ani, preluat de atlanţi, egipteni.[iii] Uigurii şi mai târziu chinezii îl asociau cinstei şi dreptăţii. Grecii şi romanii îl considerau util a fi aplicat în viaţa obişnuită figurativ pe calea dreaptă a înţelepciunii, în limitele onoarei şi virtuţii. Trebuie să subliniem faptul că natura, lumea concepută de puterea supremă nu prezintă nicio urmă de echer perfect. Doar omul, prelucrându-şi lemnul, piatra, metalul desăvârşeşte opera Marelui Anonim pentru a-i urma drumul trasat creaturilor sale. În masonerie echerul reprezintă simbolul moralităţii şi este considerat una dintre cele marile lumini, un instrument de lucru pentru toți membrii şi o emblemă a venerabilului maestru. [iv]

 

Masoneria operativă de la începutul mileniului doi folosea efectiv compasul la trasarea planurilor pentru structurile arhitecţilor. Instrumentul aşeza vârful în centru, descriind mai apoi circumferinţele cercului limitând o arie cuprinsă în interiorul acestuia.  Astfel compasul ne aminteşte infailibilitatea lui Dumnezeu şi justiţia sa imparţială. Conştientizarea binelui şi a răului şi recompensa sau pedeapsa acordată după comportamentul dinlăuntrul sau dinafara circumferinţelor morale. Deci iată că formei fizice perfecte i se asociază prin compas obţinerea luminii interioare, datoria de a ne menţine dorințele în limite rezonabile şi să circumscriem pasiunile şi prejudecăţile. Fără practica auto disciplinei recomandate de toate religiile lumii nu putem fi liberi.

 

Echerul şi compasul sunt referinţe certe ale datoriei masonice către obedienţă şi față de sine însuşi, un simbol al frăţiei apropiat de idealuri. Împreună erau folosite şi în China antică sugerând ordinea, regularitatea şi decenţa. Poziţia lor pe altar este diferită după gradul de iniţiere al candidaţilor, vârfurile compasului îndreptate spre adepţi însemnând sensul apartenenţei la Ordin. Din aceste simboluri pot fi cunoscute sensurile  vieţii ce nu pot fi apreciate precum un televizor sau un autoturism. Ele sunt doar un ajutor pentru viaţă, dar factorii intangibili ? Obligaţiile faţă de familie şi prieteni, acceptarea responsabilităţii faţă de comunitatea în care trăim sunt doar câteva dintre elementele moralităţii şi practica indicată de simbolurile echerului şi compasului. O societate fără standarde nu poate fi stabilă şi se va prăbuşi într-o zi, nu numai o naţiune ci întreaga civilizaţie va pieri. Simbolul abstract deţine simbolismul, indiferent cine sau unde suntem plasaţi în ierarhia socială.

 

 

R\L\ STEAUA ROMÂNIEI, Or\ Iaşi


[i] Nimic din dulceţile acestei vieţi nu le gusta cu patimă

[ii] Rondelul intrării în templu, Rondeluri și ovoide, Junimea 2003

[iii] Dogmă sau Libertatea Gândirii, Junimea, 2007

[iv] Pick & Knight, Freemasons’ Pocket Reference Book