Contact

 

 

Catehism şi hermeneutică

 

Cine îşi închipuie că toate/ fructele se coc odată cu/

 cireşele, nu ştie nimic/ despre struguri.[i]

 

       Ne-am uitat vreodată unde intervin simbolurile şi cuvintele din ritualurile la care am participat în sufletul şi spiritul nostru? Ştim că ele vin din timpuri imemoriale dar din nefericire cele practicate azi, în biserici, în temple, în moschei sau sinagogi sunt cele statuate în vremuri mult mai recente. Că ele se aseamănă, indiferent de credinţă sau obedienţă, de doctrină sau rit,[ii] să ne întoarcem, speculând datele istorice, în 325 A.D. Imperiul Roman se rostogolea schimbând antichitatea spre lumea noastră. Împărat al Romei, Constantin a convocat conciliul de la Nicaea, legalizând astfel creştinismul pentru lumea romană. S-a schimbat sabatul, ziua de odihnă în duminică şi scopul primordial al bunului strateg era de a menţine unitatea imperiului. Astfel toate religiile existente în acel timp au fost încorporate creştinismului, mai ales mithraismul.[iii] Ceea ce se poate observa este influenţa tradiţiilor păgâne în noua religie, mai ales în cadrul ritualurilor, fiecare sărbătoare având origini protoistorice. Populaţia şovăitoare sau chiar plină de aversiune împotriva înlăturării vechilor datini a fost mulţumită să descopere integrarea practicilor lor în festivalurile creştine. Clericii înţelepţi au copiat folclorul acceptabil noilor practici mult mai austere şi triste. De aceea pare logic ca vechile frăţii să ia parte împreună cu masele de oameni ale diferitelor religii şi simbolurile ca şi cutumele lojelor lor să se integreze în noi ritualuri (în care nu s-a schimbat nimic !). Esoterismul este asociat ideii de secret și tradiție interioară. Orice carte care sugerează o profunzime mai mare decât cea sesizabilă în mod curent poate fi considerată ca fiind esoterică. Acest lucru e valabil pentru învățăturile societăților secrete care presupun etape de înțelegere, ca și pentru adevărurile ascunse ale Bibliei sau alte cărți sacre, literatura sapiențială în general, a misterelor sau scrierile gnostice.

 

Simbolurile şi simbolismul sunt fundamentale pentru societăţile iniţiatice. Simbolismul este sufletul masoneriei, fiecare simbol fiind profesorul mut al moralităţii.[iv] Masoneria există, cum am mai afirmat, cu alte denumiri, alte forme, respectând aceleaşi învăţăminte din perioade imemorabile, Simbolismul a rămas acelaşi şi în francmasoneria modernă, chiar dacă la începuturile ei nu conţinea decât un sistem de moralitate îmbrăcat în alegorie şi ilustrat prin simboluri. Instrumentele de lucru ale zidarilor erau înfățișate rând pe rând asociate cu tâlcul lor ascuns. Catehismul Masonic este cunoscut abia din secolul al optsprezecelea când şi interesul public pentru aspectul speculative a prins aripi tot mai întinse. Dacă tradiţiile operative conţineau doar referiri la arhitectură şi geometrie, iată că moralitatea a devenit un scop important al simbolismului. William Calcott (1769) şi William Hutchinson (1775)[v] stabilesc instrucţiile morale cunoscute şi azi. Sabia acoperitorului e linişte şi prudenţă, coloana frântă e moarte timpurie, creta, cărbunele şi lutul sunt libertate, fervoare şi entuziasm, dealurile înalte şi văile adânci sunt garanţia secretului, cheia e limba şi prin urmare discreţia în vorbire, clepsidra şi coasa reprezintă viaţa şi timpul, laba leului puterea, vasul cu cenuşă e inima curată, mistria reprezintă generozitatea care singura răspândi cimentul dragostei fraterne, dalta conduce la realizarea pietrei perfecte (ashlar), sipetul cu oase sau a grijilor reprezintă gura şi dinţii care ţin limba care at putea să-şi piardă rostirea, piramida e un simbol al nemuririi iar mâinile împreunate fidelitatea şi încrederea.

 

Scopul simbolurilor masonice este de învăţare a adevărurilor simple şi curate. Ele sunt un început pentru înţelegerea abstractului precum linia perpendiculară învaţă rectitudinea morală, cercul să îngrădească pasiunile, ciocanul să tocească excrescenţele, adică să corecteze neregulile apărute în conduita umană. Am întâlnit recent texte care se pretind erudite, coroborând citate din cărți menite să intereseze nu numai marele public ci mai ales pe cei ce știu să înțeleagă sensul ascuns al cuvintelor, texte care rămân încercări de reflexie în oglinzi care refractă. Din păcate ceea ce ar trebui să fiu un text clar, lucid, original e doar un amestec jalnic de ingrediente fără noimă pe care adevărații și puținii inițiați nu-l pot digera decât cu îngăduință. Singurele care strălucesc din mocirla necunoașterii (dar nu a inocenței !!) sunt citatele[vi], adevărate pietre prețioase la care Rosenkreutz s-ar uita cu milă[vii]. Grav este că multora li s-a promis, cu bani grei, inițierea. Și ei se zbat mai departe în beznă fără să fi zărit nicio scânteie de lumină, cu toată literatura lumii pusă în brațe de presupuși sihaștri. Restul citesc, ascultă, laudă și se laudă ce minunat se aud povestind despre lumi de care vag au auzit, iar ceilalți îi aplaudă, neînțelegând nici unii nici alții nimic și crezând că totul au înțeles. Cum să vorbești despre borș dacă nu l-ai mâncat niciodată, darămite să-l mai fi și pregătit în bucătărie ?

 

Cât de greu străbatem într-o lume plină de oameni fără scrupule. Chiar dorința de a ști, de a ști la ordin sau din proprie inițiativă, e un pas esențial pentru a aborda tainele hermeneuticii. În ceea ce privește învățătura minimă, adică catehismul unei dogme, indiferent de doctrină, acesta necesită din partea recipiendarului un har pe care nimeni, nici chiar părinții nu au cum să-l inventeze. Dar îl pot descoperi. Așadar, revenind la gândurile noastre și la nivelul clopotului în care ne aflăm, să  îndreptăm oglinda spre noi înșine. Canoanele şi simbolurile prezente în viaţa cotidiană le întâlnim conturate în lucrările primei loji de cercetare, Quatuor Coronatti din Londra:  A găsi propriile interpretări simbolurilor noastre este cea mai bună modalitate de exerciţiu masonic. Singurul pericol este ca aceasta să ne conducă departe de adevărata hermeneutică. Mulţi au observat astfel de aberaţii care nu concordă cu realitatea francmasoneriei şi care niciodată nu au făcut parte din gândurile celor ce au compilat sau aprobat cuvintele şi procedurile utilizate azi.[viii]

 

 

R\L\ STEAUA ROMÂNIEI, Or\ Iaşi

 




[i] Paracelsus

[ii] Dogma sau libertatea gândirii, Junimea, 2007

[iii] Ibid.

[iv] Albert Pike, un excelent dogmatic, dar care, după opinia mea nu a înţeles în totalitate ţelurile ordinului pe care l-a slujit, dând răspunsuri greşite la unele întrebări generate de frământările epocii în care a trăit.

[v] William Hutchinson, The Spirit of Masonry, 1775

[vi] NB nu exemplificări care să ajute la ilustrarea temei centrale a unei pledoarii, doar citate, care ele însele susțin textul, ca un puzzle în care culorile par a se potrivi dar fac parte din tablouri diferite.

[vii] Celebrul aforism prin care autorul recunoaște că ar fi în van aruncarea mărgăritarelor în troaca porcilor iar pe măgari să-i culce pe un pat cu petale de trandafir.

[viii] L.M. Sherwood, Symbols, Transactions of the Research Lodge of New South Wales. Și dacă ne gândim nu este numaidecât vorba doar de masonerie.